Horia în schi de tură pe Vf. Negoiu, 2015

Horia Colibășanu în Munții Făgăraș, în timpul unei ture de antrenament de schi de tură, iarna 2015

Ce face și ce simte un alpinist înaintea unui proiect în care-și riscă viața, pentru o miză greu de înțeles. Poveste de culise.

Volkswagen-ul negru cu număr de Timiș e încărcat-ochi. O geantă sport enormă, burdușită, ocupă bancheta din spate, iar peste ea sunt aruncate de-a valma diverse pungi și cutii. Deasupra muntelui de bagaje stă fixată, cu grijă, o cutie de carton, de 1.70 metri lungime – schiurile –, aflată la distanță milimetrică de umărul șoferului.

Șoferul este Horia Colibășanu, 38 de ani, dentist și alpinist din Timișoara. A condus toată ziua, până la București, peste 500 de kilometri, pe ploaie. „Sunt praf!”, zice el. Cu o seară înainte, a terminat o lucrare pentru un pacient la 8.00 seara. La 8.20 filma cu Pro TV știrea plecării, așa că a terminat târziu de împachetat; abia a apucat să stea cu familia și să se odihnească înainte de a se urca la volan.

Poartă ochelari. Îl văd pentru prima oară cu ei – îi dau un aer de doctor la treabă. De la bărbie în jos însă, e sportivul în acțiune. Poartă un hanorac gri marca Salewa, blugi și adidași Scarpa.

„Am luat cămașa, e pe aici pe undeva… o arunc pe mine când ajungem acolo.”

În fix jumătate de oră ar trebui să fim la Palatul Știrbey din Buftea, la un eveniment unde ținuta este „black tie”.

Așa facem de fiecare dată, de când lucrăm împreună la proiectele de expediții. Nu rămâne niciodată timp pentru ferchezuială.

IMGP0326

Horia Colibășanu a atins cu succes șapte vârfuri de 8.000 de metri, din cei 14 ai Planetei, în stil pur (fără Sherpași de altitudine, fără oxigen artificial)

 

Tick, tick, tick

E sâmbătă, 28 martie 2015, ora 8.00 seara. Peste 12 ore vom fi la aeroport, pentru destinația Kathmandu, Nepal, unde Horia pleacă într-o nouă expediție în Himalaya, cel mai înalt lanț muntos din lume. Sunt multe înghesuite în acest interval: evenimentul din afara Bucureștiului; de traversat apoi orașul pentru a lua o pereche de colțari pentru schiuri, absolut indispensabili, de la sponsorul tehnic; de recuperat, din alt sector, cheia de la apartamentul unor prieteni, unde va înnopta; de mâncat, că e „rupt de foame, n-am mâncat toată ziua”; apoi de urcat tot muntele de bagaje în apartament și de aranjat, piesă cu piesă, cât mai eficient, cât să se încadreze în limita celor 40 de kilograme admise de linia aeriană. Plus de odihnit, câteva ore.

Ah, avem o oră în minus – se dă ceasul înainte noaptea asta. Shit!

În două minute

„Unde sunteți?”

La telefon e Iulia, de la Allianz-Țiriac, compania care veghează la ce face Horia la 8.000 de metri. E genul de partener care „dă oxigen”, cum spune Horia despre susținătorii săi financiari și tehnici, dar și despre suporteri.

„Acum trecem pe un pod”, îi răspund Iuliei.

„Grozav, mai aveți un pic. Hai-hai, în două minute e momentul lui Horia. Proiectăm filmul, apoi urcă pe scenă.”

Facem stânga, accelerăm, dăm în niște bălți, intrăm în curtea Palatului, pe o alee întunecată. Parcăm unde apucăm. Ah, am nimerit în spate. Am ratat intrarea principală.

Dă-o încolo de cămașă, hai! Auci! Dau cu tocurile într-o baltă.

„Hai-hai!”, strigă Horia alergând în față.

„Ușor de zis, tu ai adidași”.

Sărim pe suprafața de beton de la intrarea în Palat, printr-o crăpătură, pe lângă niște brazi uzi. Îmi fac bluza fleașcă. Noroc că e neagră, gândesc, n-o să se vadă. În sfârșit, uite lumina, covorul roșu, intrarea! Un domn îmbrăcat la patru ace ne identifică imediat și ne îndrumă.

Doi puriști

Luminile sunt stinse în sală. Câteva sute de oameni, extrem de eleganți, privesc un scurt film cu un tip care aleargă, înoată, se echipează pentru munte, trece peste niște crevase și urcă pe vârfuri de 8.000 de metri, fără mască de oxigen. E Horia. Peste imagini, din off, el vorbește despre perseverență, performanță, pasiune și responsabilitate. Aplauze. Andi Moisescu, gazda serii, îl invită pe Horia pe scenă. Povestea cursei nebune spre Palat, a cămășii-lipsă și a saltului peste gardul viu amuză audiența.

Luăm loc la masă, lângă Remi Vrignaud, CEO-ul Allianz-Țiriac și Andreea Răducan, multiplă campioană la gimnastică, care în prezent conduce Fundația Olimpică Română. Dintre toate gimnastele pe care România le-a dat, Andreea mi-e cea mai dragă, pentru tăria cu care a depășit o judecată dură, într-un moment de vârf al carierei ei sportive. În 2000, la Sydney,  Andreea a câștigat și mai apoi a pierdut aurul olimpic de la individual compus, din cauza a două pastile de Nurofen.

Dacă în alpinism nu s-ar muri, aș zice că gimnastica e mai dură și mai pură. Purismul este un termen folosit pentru a distinge alpiniștii care nu folosesc șerpași de altitudine, și nici oxigen artificial – considerat o formă de dopaj – de restul.

Horia și Andreea schimbă câteva vorbe. Păcat că e întuneric, i-aș fotografia: ea, într-o rochie neagră extrem de elegantă, și delicată; el, în hanorac gri și adidași, pe fugă.

Remi radiază de mândrie că stă între doi campioni. După un timp, ne luăm la revedere, „la modul serios”, cum gândește Horia înainte de fiecare expediție, fără să o spună, și o întindem.

La ieșire, dăm de covorul roșu. Ce lung e! Și cât e de ocolit până la mașină! Ne înțelegem din priviri. Virăm dreapta. Țuști prin crăpătura prin care ne-am strecurat mai devreme. Aceiași brazi uzi. Ploaie.

Modul Off

Oprim la o benzinărie, să luăm bere pentru mai târziu. Când spune că vrea bere, e semn că e momentul să intre pe off. Mi-a zis, cândva, că după ce coboară de pe un vârf și ajunge în tabăra de bază vede numai bere în fața ochilor. Cere două doze de Timișoreana. „E normal să cumpăr produsele sponsorilor”. Mereu îmi dă același răspuns la o întrebare pe care nici nu știu de ce o mai pun.

După ce luăm colțarii de pe strada Popa Nan și cheia de pe o stradă din zona Știrbei Vodă, dăm o fugă pe Calea Floreasca; acolo se prepară o șaorma care-i place.

E aproape miezul nopții. Plouă destul de tare, parcăm și începem să cărăm, pe rând, cele câteva zeci de kilograme de echipament, la lift. Dat totul jos, cărat-încărcat liftul-dat iar jos-iar cărat. Încă o dată. Două pitoane pentru cățărat, care îmi scapă dintr-o cutie de carton pentru pateuri, scot un zgomot metalic.

Ne potolim aproape de 1.00 noaptea, când mâncăm șaorma foarte picantă și bem bere. Îl pierd la ultimele detalii: să nu uite de stickerele pentru butoaiele cu echipament din Kathmandu; numărul lui Alex, omul de legătură de la Pro TV; să răspundă la niște întrebări pentru un interviu, în avion…

„Sunt rupt”

„Zi-mi ceva nou. Te las să dormi. Ne vedem mâine dimineață”

Manaslu, Nord

Fața nordică a Mt. Manaslu (8.163m), pe care echipa româno-slovacă va încerca o ascensiune la sfârșitul lunii mai. Sursă foto: Peter Hamor

 

Kilograme de plumb

Îl găsesc fresh, la 7.00 dimineața, cu tot bagajul coborât. Iar plouă. Nu se atinge nici de cafeaua din termos, nici de sendvișul pe care i le-am pregătit. „Poate la aeroport.” Stresul lui e altul acum. Are un bagaj mai voluminos și mai greu decât în alte dăți – două perechi de schiuri și două de clăpari, inclusiv pentru Peter Hamor, partenerul slovac de acensiune –, plus tradiționala geantă neagră pentru expediții, cât un aragaz de voluminoasă, unde încap, la limită, 40 de kg. Speră să nu renunțe la ceva, la check-in.

Ne uităm la cântar ca la Dumnezeu. Pachetul de carton, cu schiurile, cântărește vreo 13 kg. Pfff… Angajatul linei aeriene, un tip tânăr și brunet, este încurcat. O colegă, o doamnă amabilă care face check-in alături, aude și intervine. „Schiurile sunt transportate gratuit”, spune ea. Mulțumim! Ușurare.

Urmează gentoiul, Mammut-ul. Sare binișor de 40 kg. „Ne pare rău, nu e maximul acceptat”.

Horia are soluție de back-up, o geantă goală, în care transferă câteva kilograme de bagaj. Acum suntem în ordine cu limitele per bagaj, dar linia aeriană nu taxează kilogramele în plus. O să devin fan Turkish Airlines, zic.

„Atât de grele sunt schiurile? Cum Dumnezeu o să le cari la 8.000 de metri?”

Aerul pe care îl respirăm conține 21% oxigen. La 8.000 de metri, densitatea aerului este de 33%, deci doar o treime față de nivelul mării. Din cauza efortului de a respira, un pas durează un minut. Dacă e vânt, e și mai dificil, dacă nu chiar imposibil să înaintezi. De aceea, rucsacul din ziua vârfului nu depășește 7 kg, de regulă. Orice gram apasă ca plumbul pe plămâni. Darămite niște schiuri și clăparii.

DSC_0378

Cutia cu două perechi de schiuri și 5kg de șuncă

 

Șuncă printre schiuri

Mă lămurește ce e cu greutatea cutiei cu schiuri: „Am băgat și șunca de la taică-meu acolo. Vreo 5 kilograme”. Oricum, o să fie dificil cu schiurile, „mai greu decât data trecută.”

Se felicită pentru ideea cu șunca printre schiuri. Fără slană e mort. E mâncarea de bază de la un punct în sus, când altitudinea taie apetitul pentru orice și amorțește papilele gustative. Ceapa și-o ține în sacul de dormit, să nu înghețe.

 „Fă ceva nou”

Vorbim despre munți, Peter și poate chiar un proiect viitor. Slovacul mai are de urcat doar doi munți de 8.000 de metri, din toți cei 14 ai Planetei, respectiv Manaslu (8.163m) – unde cei doi merg acum –, și Dhaulagiri (8.167 m), ambii în Nepal. Horia i-a urcat pe amândoi, pe rutele standard. Mai are șapte optmiari de făcut, dar revine pe Manaslu în 2015, pentru că i-a plăcut ideea de a încerca o rută nouă pe fața nordică a muntelui, dar și proiectul cu schiurile la 8.000 de metri. Dar pe Dhaulagiri – ultima țintă a lui Peter probabil – zice, acum, că nu s-ar întoarce. „Nici dacă mi-ar da cineva bani.”

Smartphone-ul lui Horia are ca wallpaper fața nordică a lui Manaslu. Straturi-straturi groase de zăpadă și ghețari. Îmi dau fiori. Mi se pare imposibil de pus vreo tabără pe undeva. „Păi așa și cred că e. O să-i dăm blană, încercăm să urcăm direct.” (după ascensiunea de aclimatizare pe ruta standard – n.a.)

Apar doi prieteni, Alin și Cristina. Ea reprezintă și partenerul principal al expediției. Facem poze pentru Facebook. Horia își face un selfie cu Alin, prieten din liceu, care spune că l-a dus pe Horia pe munte, la începuturi. Urmează poze de grup, apoi cu pașaportul și biletul pentru Kathmandu.

„Dați-mi bani să rămân acasă”, glumește Horia.

„Ești rupt, știm, așa ești înainte de fiecare expediție. Zi-ne ceva nou”.

Îl încurajăm. Ne îndreptăm spre poarta de îmbarcare. Tipul de mai devreme, de la Turkish Airlines, vine spre Horia și îi zice: „Dacă vreți să coborâți cu schiurile de la 8.000 de metri, ar fi bine să prindeți avionul”.

Zicem și noi: „Ciao, Horia. Ne gândim la tine, ținem pumnii strânși, te așteptăm cu butoaiele de bere acasă. Că o să fii rupt, normal! Zi-ne… ba nu, fă ceva nou, hai!”

Cu cinci minute înainte de îmbarcare, cu Alin și Cristina

Înainte de îmbarcare

***

Despre Muntele Manaslu:

·       În Top 5 cei mai dificili munți de 8.000 de metri din lume

·       Locul 8 în lume , după altitudine (8.163m)

·       Vf. Manaslu a fost atins pentru prima oară în 1956, de o echipă de japonezi. De atunci, a înregistrat peste 660 de tentative reușite și 65 de decese.

·       Are o rată de mortalitate de 10%, dublă față de cea a Muntelui Everest (8.848m), cel mai înalt și faimos munte din lume.

·       Muntele  Manaslu este unic, din cauza expunerii la avalanșe. Din  tabăra de bază până în vârf nu există nicio zonă sigură pentru alpiniști, în cazul în care acestea se produc.

·       În istoria muntelui, peste 32 de oameni au murit măturați de avalanșe pe acest munte – adică jumătate din total decese.

·       Horia Colibășanu a atins Vf. Manaslu, stil pur (fără Sherpași, fără oxigen artificial), pe ruta standard, în premieră românească, în 2006. Partenerul său de coardă a fost Iňaki Ochoa de Olza (1967-2008), decedat într-o expediție pe fața sudică a Muntelui Annapurna (8.091m), în 2008, în care se afla alături de prietenul său, Horia Colibășanu.

(surse informații: Eberhard Jurgalski, presa internațională)

         ***

 

Vezi și:

Himalaystul – un portret din interior (2014)

Spre vârf – din perspectiva unui povestitor Esquire (2014)

Video Interviu pentru Cătălin Ștefănescu, la Garantat 100% (2014)

Video Interviu despre proiectul de expediție din 2015, pentru PRO Sport (2015)

***

FOTO: © Horia Colibășanu, arhiva personală (www.horiacolibasanu.com)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s