Cartonas rosu, tovarasi

Posted: Noiembrie 18, 2013 in Intamplari, Oameni
Etichete:, , , , , , ,

Un meci de fotbal ne-a arătat cum metehnele tovarășilor lui Ceaușescu ne conduc și în 2013. Și că fotbalul a devenit un spectacol de partid. 

Biiiiiiiiip. Biiiiiiiiiip.

Ridic receptorul aparatului de pe birou. Sună de la Cabinetul TVR.

– Domnul Președinte te roagă să mergi la Sport. Să vorbiți despre Jocurile Olimpice.

Cobor, traversez curtea, intru în clădirea Știrilor. Fac câteva cotituri pe holurile prost luminate și ajung la Sport.

Discuțiile cu băieții de la Sport au fost dintotdeauna tonice, vesele, fără aere instituționale. Intru cu chef de treabă. Șeful departamentului, numit recent, îmi întinde o foaie. Și el pare cu chef de treabă.

– Uite, noi asta dăm diseară la Știri (19 iulie 2012, n.n.)… cu delegația României la JO, pentru Londra.

– Normal, zic.

– Domnul Președinte zice să dați și voi, la Comunicare.

– Am vorbit cu dumnealui deja, e un plan stabilit. O să dăm zilnic.

Iau foaia și dau să mă ridic. Mă opresc totuși, să citesc ce scrie acolo. Aproape tot textul este despre ce fac și ce zic unii politicieni cu ocazia prezentării delegației olimpice. “Este realmente un privilegiu pentru mine, privilegiu pe care îl datorez politicii  (…)”. Bla-bla-bla. Umflare în pene și un discurs slab, al lui Crin Antonescu. “… acest Everest al Sportului, care sunt Jocurile Olimpice… ”

– Everest! , pufnesc, râzând. Atââââât!

Citesc până la capăt. Nu înțeleg de aici câte sporturi sunt reprezentate de România la JO de la Londra, cum stă România ca performanță în istoria JO, cum ne-am prezentat la ediția trecută, ce așteptări avem de la gimnastică, la care se uită tot românul, ș.a.m.d.

– Bun. Comunicarea n-o să dea asta. Noi le comunicăm oamenilor ce îi interesează la Jocurile Olimpice. Transmisiuni, ore, comentatori, când avem interviuri cu sportivii, intervenții live. O să preluăm de la voi rezultate, medalii, declarații la cald. Mai ales pentru rețelele sociale.

– Tu știi… Noi comunicatul ăsta l-am primit. Dăm imagini de-acolo, a fost toată presa…

Majoritatea mass-media monitorizate pe subiectul respectiv au construit știrea pe un unghi care favoriza imaginea liderilor politici.

***

15 noiembrie 2013, seara. Văd, pe Facebook, un status al lui Gabriel, un tip din lista mea de contacte. “Bucurați-vă de fotbal, nu mai aveți mult pînă la ora 21.45, cînd vă veți întrista de el. Mulțumim și pe această cale echipei naționale, care ne creează cele mai senine așteptări, dar și lui nea Piți, care ne-a îmbogățit cu cel mai frumos îndemn la performanță: <dă, bă, gol!> ”.

Râd. Oamenii care mă amuză, care mă inspiră și jurnaliștii pe care îi cunosc personal și în care am încredere au devenit principala mea sursă de știri, pe Facebook. Ei fac o agendă cât se poate de corectă a realității și a ceea ce e relevant în ziua respectivă pentru națiune. Cum ar fi cutremurele sau un meci cu miză. Dacă vreau să aprofundez subiectul, sun la sursă sau documentez mai departe. Nu mai urmăresc de câțiva ani fotbalul românesc. Ce meci o avea naționala? Cine o televiza?, mă întreb.

Pâââââcccc. Televizorul scoate un sunet vesel, ca un cățel lihnit băgat în seamă. Zap, zap, zap. Aha. La România TV??? Mă mir și nu mă mir. “Victoraaaaaaaaaș……”, fac eu o mustrare televizorului. O burtieră galbenă țipă la mine: “MECIUL SECOLULUI”. “Joacă Brazilia cu Brazilia? ”, mă rățoiesc și eu la burtieră.

Îmi ia ceva timp până mă lămuresc că joacă România cu Grecia (pentru calificarea la CM 2014). Durează pentru că un reporter are indicații să gâdile un ministru care îndrugă ceva și despre economie.

Comentez una-alta pe Facebook. Un tip, Călin, întreabă dacă nu avem altceva mai bun de făcut decât să ne uităm la TV. Păi avem, plus că aș da și eu la Tom și Jerry, cum zice Călin….  dar ia să studiem noi până unde merge planul de prostire a națiunii. Aaaaa, uite-l pe tovarășul care în august rânjea la blițuri lângă Roger Waters, cu un ciocan în mână. O voce de domnișoară repetă obsesiv că ăsta e meciul secolului. O, da! “Everestul fotbalului”, cum ar veni.

Tot un fel de desene animate văd și aici, cu personaje (politice) care se joacă pe banii națiunii pe care ei caută să o îndobitocească. Ei sunt pisica, noi șoarecele. Doar că noi n-avem un final fericit ca al lui Jerry, ci ne-o luăm de la pisică. Suntem mâncați.

Vaaaaai, uite-o și pe tovarășa care zicea că e urmărită de grupări paramilitare, făcute cică de protestanții proiectului Roșia Montană. Lângă tovarășa, zdranc un primar de sector PSD-ist, care acum niște ani avea treabă la DIICOT, într-un dosar cu trafic de persoane, inclusiv de minori.

Mda. Zic “Hai Brazilia!” și mut pe Boomerang. Tom și Jerry. Pleosc! Zdranc! Baaaanggggg! O tigaie în capul pisicii, o labă pe coada șoarecelui. Scor: 1-1.

***

Calitatea presei unei națiuni și performanța în sport sunt ombilical legate de calitatea clasei politice. Pentru că de clasa politică depinde progresul economic și social, dar și mental, al unui popor. Acest progres dă forță, autonomie și ține valorile aproape – fie că vorbim de presă, sport, educație sau medicină.

O națiune furată sistematic, cu bocancul împrumuturilor externe apăsat pe ceafă, care e condusă haotic și care e sufocată de taxe mari, impozite dublate, birocrație și corupție nu are cum să hrănească la sânul ei un sport sănătos.

Fotbalul nu mai e un sport. E o industrie, un business care trăiește din drepturile de televizare și sponsori. În țările cu tradiție, unde marketingul sportiv, ca disciplină, își face treaba și produce rezultate, fotbalul se mai hrănește și cu venituri de la fani, pe lângă cele care derivă din performanță.

Naționala României nu se mai hrănește de mult timp din performanță. Când s-a calificat ea la un campionat important, ultima oară? Când a trecut de grupe? Normal că suporterii s-au sictirit și s-au împuținat. Firește că fac glume pe Facebook și că unii preferă Tom și Jerry . Unii mai au zvâcuri de energie, pe alocuri. Dar nu mai au emulația, forța și îndârjirea anilor ’90.

Sponsorii sunt și ei mai rezervați. Ce să finanțeze? Speranțe? Până când? Audiențele TV s-au subțiat și ele. Clienții de publicitate, unii activați politic, sparg în disperare meciul cu formate ieftine de reclamă, de enervează oamenii.

Numai politicienii au rămas încremeniți în metehnele lor vechi. Își bagă în față mutrele printre olimpici, legende rock, pe micul ecran înainte de meci, dar și pe gazon. Țin morțiș să ne arate că totul le aparține.

***

A doua zi după meci, intru pe Facebook. Găsesc aici încheierea perfectă. O zice Mihnea Măruță:

“Ce atmosferă de şuşanea, ce senzaţie de greaţă. Meci decisiv al naţionalei transmis de o televiziune de partid, legătură directă într-o sufragerie (?) de unde li se cere opinia unui primar de sector şi unui primar de comună, o moderatoare stridentă care-mi taie orice poftă de a vedea fotbal, un comentator secund agramat, o echipă inexistentă, nici o ocazie de gol, reclame la seminţe şi la pariuri în timpul transmisiunii, un antrenor astupat definitiv, dezbateri cu foştii comentatori ai anilor ’80 plus ministrul Dracula Park, Mircea Rădulescu întrebând <La ce gol îi reproşeşti tu lui Lobonţ?>, moderatoarea întrebând <Primul gol al grecilor ne-a adus ghinion?>, prostie şi nimicnicie, ruşine şi zoaie. Mi-e dor de Hagi.”

Multora ne e dor. Și să trăim fotbal.

***

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s