Pura Muerte. Sau groaznicul fluture

Posted: August 1, 2013 in Alpinism, Ganduri, Intamplari, Locuri
Etichete:, , , ,

P1190294

<Nu sunt american! Nu sunt american>, strigau alpiniștii. Dar asasinul a proclamat: <Astăzi, acești oameni sunt o răzbunare pentru Osama Bin Laden>” – extras din povestea revistei Outside, despre un masacru fără precedent în istoria alpinismului mondial.

Unsprezece alpiniști din diverse țări au fost împușcați, la sfârșitul lunii iunie, în Pakistan, la baza muntelui himalayan Nanga Parbat, 8.126 m.

M-am îngrozit, după ce am citit, ieri, articolul din culisele carnagiului. Apoi, azi-noapte, în liniște, m-am uitat la Pura Vida (mulțumesc, Horia Colibășanu), o poveste despre puritatea absolută în relațiile interumane, prietenie, libertate și curaj, la altitudine.

Cum pictam fluturii când eram copii? Luam o bucată de hârtie decupată în formă de fluture și pictam doar o aripă, într-o demență de culori. Apoi împreunam, ușor, aripile. Fix imaginea asta am avut-o în fața ochilor, după ce am suprapus povestea masacrului pe Nanga Parbat cu documentarul Pura Vida  – deși, paradoxal, terorismul și puritatea vieții vin din fluturi diferiți.

***

M-am îngrozit și mai tare că am vizualizat asta. Actul terorist într-un loc unde viața, libertatea și miracolul naturii le pricepi în toată goliciunea și perfecțiunea lor e forma maximă de atentat la viață. Un alpinist american, Steve Swenson mărturisește că, pentru prima oară, și-a zis: „Whoa, I’ve gotta pay attention now”. [Și vorbim de un american, care o fi avut și el trăirile lui în atentatele din 9/11, din țara lui].

Alpiniștii puri – cei care urcă fără oxigen suplimentar, care nu caută să se îmbogățească din asta – nu zic „Whoa” în fața degerăturilor, deshidratării, epuizării, crevaselor, avalanșelor, furtunilor de zăpadă, slăbirii semnelor vitale, amputării.

Nu îmi dau seama dacă viața la înălțimea norilor, așa cum o înțeleg alpiniștii puri, ar fi putut fi aruncată în civilizație într-un mod mai brutal, mai dur și mai pervers decât pe Nanga. Civilizația suntem noi sau, cum spunea un filozof, „Infernul sunt ceilalți”.

Dar evadarea alpiniștilor la altitudine nu e o negare, nici o sfidare, nici un afront la adresa noastră, ăștia de la baza muntelui. “Avem prieteni, familii acasă, la care ne întoarcem, al căror trai depind de noi”, spun alpiniștii intervievați pentru Pura Vida.

***

Fuga, de multe ori mortală, pe munți este – pentru alpiniștii autentici, nu oportuniști –  o fugă de ceea ce a produs și sedimentat, lacom și iresponsabil, infernul civilizației. Poate că alpinismul extrem vine dintr-un instinct neînțeles, de recucerire a eu-lui dezgolit și primar, cum e el în uterul matern.

În urmă cu un deceniu, teroriștii – sau cine or fi fost ei; privesc cu rezervă informațiile pe acest subiect – credeau că turnurile gemene sunt simbolul perfect al noii ordini mondiale. Fiind televizați în direct, youtube-izați, viralizați, google-izați, au obținut mediatizarea perfectă a terorii.

Dar nicăieri mesajul nu pică mai clar decât acolo unde viața e pură. Unde nu există ierarhii și globalizare. Unde există o trăire simplă, pe orizontală, fără granițe, a vieții, așa cum ne-a fost ea dată. Pură.

Iar acest gând, al morții pure, este cel mai groaznic dintre toate.

 ***

P.S. In Nanga Parbat s-a aflat și o expediție românească, finalizată cu succes. Alpiniștii au revenit în week-endul trecut în țară. Fotografia din deschidere este realizată de Aurel Sălășan, membru al expediției, la baza muntelui Nanga Parbat (8.126 m), Fața Rupal. Mulțumesc, Aurel.

Anunțuri
Comentarii
  1. Aurel spune:

    Chiar daca, noi alpinistii, evoluam mai aproape de cer, nu suntem ingeri. Suntem oameni, pentru ca intunecimea lumii de unde ne tragem ne pateaza inimile fiecaruia. Pe munte este locul unde „gustam” libertatea, pasiunea si frumosul. Totusi, acolo sus, in tabara de pe Diamir a muntelui Nanga Parbat, unor visatori li s-au taiat aripile in asaltul lor spre puritatea altei lumi. RIP

    Ps: Imi place mult. Ceva diferit, spiritual.

    Apreciază

    • Morometisme spune:

      Hei, Aurel. Subiectul asta nu poate fi abordat decat asa: spiritual, psihologic, filozofic – zi-i cum vrei. Datele se stiu: cati au murit, cand, cum. Daca scriem faptic, povestea devine un bilant. Intrebarea insa e: de ce se intampla asta? Iar motivele care ii imping pe unii sa curme vieti – in felul asta, intr-un loc ca asta – au radacini in spiritul lor. Multumesc de comment. Felicitari pentru atitudine si reusita!

      Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s