Indicativ 252

Posted: Noiembrie 28, 2012 in Ganduri, Intamplari, Oameni
Etichete:, , ,

O întâmplare cu un taximetrist-altfel.

„Larisa”, îi spun taximetristului, ca să îi confirm comanda.

„Ionuţ Ortodoxu. Îmi pare bine”, răspunde tânărul învârtind cheia în contact. Zâmbesc.

„Aşa mă cheamă. Da. Porecla mea e Pocăitu. Şi uite, sînt pe telefon cu un prieten, Păcătosu îi zice”. Râd.

„Da mă, hai că ne vedem la antrenament, să vezi ce dau cu tine de pământ”, continuă el convorbirea. Își proptește bărbia în piept, parcă să-mpingă vorbele-n microfon. Închide şi mă fixează cu ochii lui negri.

„Ah, ce mă mănâncă palma dreaptă, cred că o să îmi daţi bani mulţi”.

Îl fixez şi eu cu ochii mijiţi de lumina puternică de după-amiază, neobişnuită pentru sfârşitul lui noiembrie.

Îi spun destinaţia, un spital de pe Griviţei. „Ce soare superb”, zic apoi repede, să schimb discuţia.

„Daaaa. E extraordinar. Mă simt ca în luna lui ianuarie”, răspunde, spontan. Iar râd.

***

„Şi? Dă TVR-ul faliment?”, întreabă el. E concentrat să facă rondul de la Charles de Gaulle. Mă culesese omul din strada Pangrati şi o fi presupus că ştiu ceva.

Nu mai râd. Iar caut să schimb discuţia. Îl rog să oprească undeva în drum, să iau nişte flori pentru o doctoriţă.

„Daţi-mi mie banii, că vă iau eu. Cât aveţi pentru flori?”. Arunc şi eu o sumă: 10-15 lei.

„Oooo, păi de banii ăştia iau şi-o jalbă. Sau mai bine trecem pe la cimitir, că e unul în drum, acolo găsim flori proaspete.”

Are şi umor negru tipul. Bun aşa. Îl întreb ce vârstă are, el mă pune să ghicesc. La a doua încercare nimeresc: 28 de ani.

„Ia daţi-mi şi mie să scriu acolo”, zice el sucindu-şi gâtul spre mine, cu ochii spre carneţelul meu. „Ce e ăla? Jurnal? Sau cum îi zicea, domnule… Aaa, oracol?” Nu e nici una, nici alta, îi explic.

Ne oprim la Piaţa Domenii. Mă învaţă o tehnică de negociere, să scot buchetul la jumătate. Cobor şi fac ca el. Merge. Nu mă aşteptam, că florăreasa era nervoasă.

„Fire-ar ei ai dracu’, că mi-au furat staniolul”, bombăne cucoana. Un domn, îmbrăcat într-un trening albastru, cu logo-ul Federaţiei Române de Fotbal pe el, ţine buchetul, cu responsabilitate, până termină florăreasa cu bombănitul şi căutatul staniolului.

„Aseară”, își dă cu părerea omul în trening, îndreptându-şi spatele. Păi da, să fie ei ai dracu’, întăreşte apoi din priviri.

***

Urc în taxi. Rup o floare din buchet şi i-o dau taximetristului. Că a fost simpatic. Ajungem la destinaţie.

„Auziţi?”, strigă el după mine, în timp ce cobor. „Să îi spuneţi doctoriţei că vreau să îmi repare şi mie o arsură”. Mă încrunt uşor, a nedumerire.

„La inimă”, strigă el pe geam.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s